Alimentatia naturala reprezinta hranirea exclusiva cu lapte de mama, la sanul mamei, dar si administrarea laptelui matern prin alte metode (lingurita, canita, gavaj).
Beneficiile si avantajele alaptarii:
Pentru copil:
laptele matern are compozitia ideala pentru copil, ceea ce il face usor de digerat si de asimilat;
alaptarea asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa a sugarului, mai ales dezvoltarea neuro-psiho-motorie;
alaptarea scade riscul de anemie, rahitism, obezitate si alte boli de nutritie la sugar si chiar la copilul mare;
scade riscul de moarte subita;
protejeaza impotriva infectiilor si alergiilor;
este secretat la temperatura optima pentru a fi administrat;
compozitia laptelui matern variaza pe durata unui supt in functiile de nevoile sugarului;
valoarea nutritionala a laptelui matern este mare prin continutul ridicat de acizi grasi esentiali, factori de crestere, factori antibacterieni, raport optim calciu/fosfor si o biodisponibilitate buna a fierului;
este mereu la indemana si poate fi administrat in orice situatie.
Pentru mama:
ajuta la reducerea sangerarilor postpartum, reducand astfel riscul de anemie a mamei;
reduce riscul de cancer de san si de ovar;
creeaza o legatura afectiva intre mama si copil, reducand riscul de depresie materna postpartum;
este cel mai economic aliment pe care orice mama, indiferent de statut social sau economic, il poate oferi copilului ei.
Recomandarile actuale pentru alaptare:
initierea alaptarii in prima ora de viata;
alaptarea sugarului la cerere, de cate ori este nevoie;
alaptare exclusiva pana la varsta de 6 luni si continuarea alaptarii dupa introducerea alimentelor solide – alimentatie complementara, pana la varsta de 2 ani si chiar dupa;
nu se ofera sugarului suzeta, biberon, alte lichide in afara de laptele de mama pana la 6 luni pentru a nu sabota alaptarea (sugarul nu are nevoie de apa sau ceai pentru ca laptele matern ii ofera aportul lichidian optim).
Semne ca alaptarea este optima:
sugarul uda suficiente scutece (5-6) in 24 de ore;
are scaun de consistenta normala, cu grunji, intre 3-6 scaune pe zi pana la 1 scaun la 5 chiar 10 zile
are o curba ponderala ascendenta – cresterea in greutate trebuie apreciata corect in colaborare cu un pediatru sau un consilier in lactatie;
doarme bine intre supturi si este vesel, bine dispus, desfasurandu-si activitatile corespunzatoare varstei si dezvoltarii.
Alaptarea copilului bolnav:
Este imperios necesara continuarea alaptarii copilului bolnav.
Copilul va fi alaptat cat mai des posibil iar in cazurile in care copilul nu se poate alimenta singur acesta va fi alimentat prin gavaj cu lapte matern (sub supraveghere medicala).
Contraindicatiile alaptarii:
1. Alaptarea este clar contraindicata la mamele care sufera de:
SIDA
Tuberculoza active
Hepatita cu virus B – controverse
Infectie herpetica la nivelul sanilor
2. Alaptarea este interzisa in conditiile in care mama urmeaza un tratament contraindicat in alaptare, tratament care nu poate fi oprit:
medicatie antimetabolica
substante radioactive
antibiotice precum cloramfenicol, tetraciclina
* (consultati lista medicamentelor interzise inainte de a incepe un tratament in timpul alaptarii sau sfatuiti-va cu un consultant in lactatie in conditiile in care tratamentul nu poate fi evitat)
3. Alaptarea este interzisa in cazul mamelor consumatoare de droguri.
4. Alaptarea poate fi restrictionata in conditiile in care copilul sufera de anumite boli metabolice.
Pe parcursul alaptarii va puteti confrunta cu unele probleme legate de lipsa de sustinere a familiei, de informatii eronate primite din anturaj, de tehnica alaptarii, probleme legate de aparitia ragadelor sau chiar a mastitei, legate de modificari de apetit ale bebelusului, in plus sau in minus, etc. Toate aceste probleme au o solutie pe care o puteti gasi impreuna cu medicul pediatru si cu un consilier in alaptare si lactatie. Ele nu constituie motive pentru a intrerupe alaptarea.
Acest articol are scopul de a informa si educa parintii in legatura cu cresterea normala si armonioasa a copilului, informatiile continute fiind conforme cu recomandarile forurilor internationale in domeniu.
Surse:
Societatea Romana de Pediatrie,
Organizatia Mondiala a Sanatatii
